sâmbătă, 26 noiembrie 2016

A pronunța, pronunțare

Dacă alt titlu mai breaz nu mi-a venit în cap!

Prima mea limbă străină a fost franceza și eram printre cei mai buni din clasă, după ce muncisesem ca sclavii să învăț groaznica formulă inutilă qu'est-ce que care se mai transforma și în apostrof etc.
Evident că nu eram chiar foarte foarte de la țară și colecționam după revoluție mai tot ce se putea colecționa, inclusiv surprize cu mașini, inclusiv Renault, care, neam cu Dacia fiind, se mai vedea crecă și pe vremuri la noi.
Într-o zi cu soare și cu cer senin mă uitam la televizor și deodată nenea ce-o fi fost el (crecă era formula 1 în direct) - să-i spunem comentatorul - trîntește un ”echipa Reono”. Eu mă uit la mama, mama se uită la mine, WTF?! Noi ziceam cum se cuvine Renault. Pi da' cum?!

(Episodul ăsta cred că l-am mai povestit, dar scobind ambele bloguri, nu am dat de el, so, lucky you.)

Partenerul soacră-mii a avut nuj ce treabă pe la Fontainebleau fontenblo și atîta a mai povestit despre acest Fontainebleau pînă cînd nu m-am mai putut aptține și i-am zis
- tovarășe cum poți să nenorocești limba franceză într-așa un hal cînd este ultra mega super clar și mai ales logic că se cheamă Fontainebleu fontenbleo, maxim fontenblio!?
Tovarășu s-a uitat la mine și m-a contrazis (!!!!) și mhhh o simplă căutare pe gugle i-a dat dreptate. Mhhh cînd zeii perfecțiunii îți întorc spatele, ayayay.

Nemții pronunță cu mare eleganță Malorca și Barțelona, pentru căci.

Cînd am vizitat-o pe Luisza cu z prin sudu' Nempției, am văzut într-o gară Hohenzollern Bahn (<-link), am făcut repede poză și cînd am venit acasă i-am zis lui P.
- vai tuuu am văzut niște trenuri Hohențolern!!!!
P. care nu are nicio treabă a zis
- ce fel de trenuri?
Eu
- Ho-hen-țo-lern!!!
El
- ?!?!?!
Am scos poza:
- uite dragă, chiar așa, să nu fi auzit de Hohențolern, vai de mine și de mine, aoleo.
S-a uitat la poză și a exclamat
- Hoănțolărn!!!!!!!!!!!!
(dacă voiați să știți cum se pronunță acest nume romantic, uel, iu hev it.)

Cu siguranță mai sînt multe astfel de cazuri, dacă vreți să șeruiți din multele voastre experiențe, pliz du. Vă las încheind (<-cum se scrie acest cuvînt?!?!?!) cu ultima chestie aflată de mine din limba ebraică: coada de maimuță (mare păcat că nu se mai cheamă așa!), pardon arond adică @ (!!!) se numește... ștrudl. (<-link) Eeeee?



luni, 7 noiembrie 2016

OMG

Mă scuzați, da' nu mă pot aptține. Cînd se întîmplă minuni, ele trebuie aduse la cunoștința publicului telespectator și lumii înconjurătoare.

Ah ce zi minunată!!!

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Post cu parfum de bîrfă invidioasă

Lumea (colega, dacă insiști, dau link, da' știi Dvs. cine ești! ;) ) a mai protestat pe ici pe colo în gura mare sau la o mică șuetă cum că blogurile mari de carte cam scriu despre aceleași chestii și cam simultan. Eu, neurmărindu-le pe aceste bloguri în mod deosebit, m-am gîndit na, nu e rău totuși, promovează cărți pe care le-or fi primit ei-ele de la edituri, dar le-au citit.

Mă dau și eu pe net de dimineață și vreau să mă mai deștept oleacă, cînd peste ce-mi cad ochișorii?!

link. http://lauracaltea.ro/articlesite/vorpal-colectie-de-poezie-editura-nemira

VORPAL – noua colecție de poezie a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean


link. http://www.bookaholic.ro/vorpal-noua-colectie-de-poezie-a-editurii-nemira-coordonata-de-svetlana-carstean-se-lanseaza-la-gaudeamus.html

VORPAL – noua colecție de poezie a editurii Nemira, coordonată de Svetlana Cârstean, se lansează la Gaudeamus


M-am cam simțit luată de fraieră, ca să mă exprim ca o duamnă. M-am prins că probabil astea or fi ”comunicate de presă” sau cum li s-o fi zicînd, m-am gîndit la trafic și la informare ;), per total am rămas cu un gust amar. Într-un fel, a fost interesant să mă mai cunosc un pic și să văd cîtă naivitate încă încape în mine. :D

La Laura a rămas și o typo ”e doar pentru că poezia însăți e un nonsens tranșant”, corectat pe bookaholic.

A, părerea mea foarte personală e că numele colecției nu e așa de minunat, deși înțeleg de ce l-au ales. Poate ar fi fost ceva mai potrivit un nume care să rezoneze cît de cît la populația autohtonă...

Ok, după ce-am dat cu parul cît cuprinde, mai precizez că apreciez că se publică poezie, sper să se și cumpere și citească și cu asta basta, weekend fain!

marți, 1 noiembrie 2016

Din marile realizări ale lui 2016

Am aflat cum se face semnul ”arond”, ”coadă de maimuță” și cum l-o mai fi chemînd, pe tastatura românească. Iuhu!
Adică acesta: @
Dacă mai există oameni orbecăind prin internet și care nu știu să deseneze așa frumos ca mine @ fără să trebuiască să schimbe tastatura, doresc să vă informez că @ se face astfel:
-se apasă tasta ”alt” din stînga tastei de spațiu și se ține apăsată pînă zic eu la loc comanda. În același timp deeeeci se apasă de pe tastatura numerică (adică grupul de taste din dreapta) în ordine, una după alta, tasta ”6” și tasta ”4”. Apoi se ridică degetul de pe tasta ”alt” din stînga tastei de spațiu (la loc comanda cum ar veni). @
;;)
Bine, acum nu știu unde sînt slash, apostrof și încă altele. Dar îmi pasă? Nu-mi pasă, că am @!!!
:D

marți, 25 octombrie 2016

Ne/recunoscătoare?

Nu cred că e vreun secret pentru cine ajunge pe blogul ăsta că îmi place să mă plimb. Și cînd zic să mă plimb mă gîndesc la ”a călători”. Dacă ar fi după mine, cu cît mai mult, cu atît mai bine.

Am avut ani plini și ani mai puțini plini, dar aș zice că nu sufăr deloc la capitolul ”neplimbată”. Chiar mă gîndeam prin vară, cînd știam că nu mai avem planuri de voiaj după iunie (parcă), că stau foarte foarte bine, că din decembrie încoace am umblat cît alții în 5 ani. După cum urmează și sper să nu uit nimic.

- decembrie 2015 - 4 zile la Praga, de aniversarea mariajului :), cu prietenii polonezi care între timp au o mică Marie, yay.
- februarie 2016 - P. a avut concediu două săptămîni, eu visam o insulă ceva, a trebuit să mă mulțumesc cu două nopți la Trier, am prins o vijelie din aia meteo de ne-a udat într-un mare fel, dar oricum, foarte vizitabil orășelul
- februarie 2016 - Amsterdam - excursie organizată de cei de la facultate, 3 nopți parcă
- aprilie 2016 - Dublin - pentru că i s-a pus pata lui P. să ia bilete de la șpeculă! la un concert Glen Hansard și dacă tot am mers la concert, doar nu era să nu stăm deloc - 4 nopți dacă nu 5.
- aprilie 2016 - Stuttgart - semifinalele și finalele (simplu și dublu) turneului de tenis feminin - două zile, petrecute pretty much uitîndu-ne la tenis (deci nu chiar turistic, dar foarte fain, mai mergem.)
- iunie 2016 - undeva în estul Germaniei. la lacul Störmthaler, reuniune cu gașca de prieteni ai lui P., toți cu familii cu copii, ne-am dus și noi cu cumnata și nepotul, să nu fim mai prejos - trei zile, două nopți.
- iunie 2016 - Vio takes Andalusia solo, că doar v-am zis că am fost trimisă în vizită de lucru, doar-doar. Cam o săptămînă.

***
Nu știu cum am ajuns să ne conversăm, eu cu prietena mea cehoaica, despre călătorii de curînd. P. avusese concediu și a fost într-un parc de distracții care nu m-a interesat și apoi a stat acasă, dreptul lui. Eu sperasem să ieșim prin zonă, dar n-am vrut să forțez nota.
Și m-am trezit că zic ăăă am fost la Pragaaa, dar asta anul trecut, am fost la Trieeeer, am fost în estul Germaniei (nu pot ține minte numele lacului ăluia)...Ăăăă am fost la Stuttgart!
Ați fost și la Dublin, zice cehoaica. Eu: daaa!
Mai mergem juma de oră pe stradă și mă lovește: vai tu, am uitat de Andaluzia!
Cehoaica: mă gîndeam dacă o să-ți amintești...

Vin acasă și îi povestesc lui P. auzi tu uitasem și de Dublin, dar mai ales de Andaluzia, care e practic ieri!

Dar nu e chiar ieri, că între iunie și octombrie sînt două luni lungi. :)

Oricum, am fost surprinsă nu cine știe ce pozitiv că după ce am suspinat nu știu cîte săptămîni că vai cît de fain a fost, s-a rupt filmul și am uitat cu totul de experiența asta.
***
Curs de conversație în ebraică săptămîna trecută: ce ați făcut în vacanță?
Vio: am avut două grupe de musafiri, a fost fain, nu am fost plecată nicăieri, ce nașpa. Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă adică am fost plecată, dar în iunie, aproape că nu se pune.

Aici ar trebui să zic despre mine expresia mea preferată (sau cea mai exagerat de folosită) din limba română: ”n-ai cu cine, domle, n-ai cu cine.”
***
- octombrie 2016 - Görlitz, Zgorzelec + Bunzlau (Bolesławiec) - 3 nopți
Mi-am făcut damblaua și am fost în căutare de produse ceramice la Bunzlau, eu omorîndu-mă așa după modelele lor, dar trebuie să spun că la fața locului nu au fost așa de atractive. Ne-am întors cu două farfurii. :(( De unde eu visam super paradisul ceramicii și-mi imaginam că mă duc cu banii de la nuntă și îmi fac preaplinul cu diverse căni și tot ce poate visa mintea, se pare că m-am dus cu sacul la pomul lăudat. Dar nu-i bai, că am atacat alte căni din altă colecție poloneză, pe care o știu de cînd am fost la Varșovia. Buuun.

Cred că nu mint dacă zic că probabil cam astea au fost plimbările anul ăsta, mi se pare un bilanț răsunător și năucitor și greu de atins în anii ce urmează.

O să mai avem musafiri. :)