vineri, 7 aprilie 2017

Nici nu mai știu să scriu

Mmm, nu prea mi-am dat seama că a trecut așa mult timp de cînd nu am mai scris pe blog! Dar iată că ieri s-a întîmplat ceva care mi s-a părut că merită consemnat.

Pentru că timpul nu stă pe loc (1) și farmaciile online sînt mai ieftine decît cele clasice (2), am comandat de curînd două produse cosmetice anti ce vreți voi și le așteptam ieri pe la prînz.

P. era și el acasă și tocmai luam prînzul, cînd bate cineva la ușă. Nu putea fi decît socrul, curierul ar fi sunat la poartă. P. e de acord să îl ducă pe tatăl lui la dentist și să îl și ia. Era ceva anestezie la mijloc și angajamentul de a nu opera vehicule.

P. se întoarce foarte repede.
- Mă sună cînd e gata.
- Are numărul tău de mobil?
- Măcar fixul și tot e ok.

Trec vreo două ore, întreb cum îl cheamă pe dentist, nu îl mai cheamă așa, că a ieșit la pensie domnul respectiv, deci puțin mai complicat de găsit numărul pe internet.

Dar sună cineva la poartă! Ies în mare viteză, tre să fie cosmeticele mele, ole! Cînd-colo, vecina de alături:
- Domnul socru a terminat la dentist și s-ar bucura să îl ia cineva.

P. a purces urgent și nu a fost nici o problemă.

***
Eu m-am hlizit major pentru că nu o dată am auzit formularea asta la IKEA: micuțul cutărică așteaptă să fie recuperat (!) de părinții lui.

***
Am fost la Dublin acum două luni. Ne-a dus socrul la aeroport și l-am rugat să ne și aștepte, uite, ca să îți fie ție mai ușor, ne vedem la terminalul 1. Bine, perfect. Îl și sună P. din Dublin, uite, asta e ora la care ar trebui să aterizăm, pe curînd!
Am aterizat la terminalul 2, avînd doar bagaje de mînă, am făcut noi o inginerie și am găsit o scurtătură spre terminalul 1, doar că a trebuit să ne întoarcem, pentru că nu trecusem prin niciun control. Asta ne-a costat vreo jumătate de oră dacă nu mai bine și oricum eram rupți de picioare. Într-un final am ajuns și la punctul de întîlnire. Nici urmă de socru. Sunăm pe fix, poate nu a plecat de acasă. Nu a răspuns. Sunăm pe mobil. Nu răspunde. O contactez pe cumnata: ce număr de mobil are taică-tău? Ea se distrează că hăhă, stați în aceeași casă, dar îmi dă numărul. Tot nu dăm de socru. Studiem toate mașinile parcate în apropiere. Nimic. Ne învîrtim pe acolo mai bine de o jumătate de oră și pînă la urmă luăm metroul spre casă. Ajungem acasă, socrul ioc. Măi să fie.
După ce am studiat x siteuri cu accidente rutiere, apare și socrul. Eu în culmea fericirii, el parțial în culmea fericirii.
- Păi n-ați zis că să vă aștept?
- Păi unde ai fost?
- Unde am stabilit.
- Păi nu am dat de tine nicăieri. Și am sunat pe mobil.
- A, mobilul meu nu merge. Dar v-am sunat eu.
- ???
- Am dat și anunț prin difuzor!!!
Pînă la urmă am aflat că el fusese la aeroport ”din timp”, adică probabil cînd noi abia ne îmbarcam, el ne și aștepta. Apoi s-a panicat, că avionul nostru nu a aterizat! Păi uită-ne, normal că a aterizat.
El a bîntuit prin aeroport ca la 4-5 ore și a plătit peste 20 de euro parcarea. :D

Este foarte palpitant cum se comunică în familia asta.

PS Îmi dau seama că nu e cel mai amuzant post scris cu mînuțele astea două, dar se pare că chiar mi-am pierdut antrenamentul. Materialul avea potențial. Pardon.

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Ce am citit în 2016

Postul introductiv e ăsta (cu ce îmi propuneam să citesc), aici e poza cu toate cele 42 de cărți nominalizate. Pe goodreads mi-am pus țel :) să citesc 21 de cărți, chestie care ar fi fost o realizare, pentru că de obicei într-un an bun citeam spre 20. Și în unul modest cam în jur de 10.

Dacă e să îl cred pe goodreads, anul ăsta am citit 42 de cărți! Wow! De fapt, sînt 43, pentru că am recitit una și am pus-o ca ”reread” și sănătate. Dacă vă uitați pe acolo, veți vedea că am descoperit genul graphic novel& și am dat bice! :)

Urmează lista mea copiată din Word. :) Ordinea e după grosimea cărții, apoi după gen, apoi ordinea cronologică în care am citit cărțile respective. check înseamnă că erau pe lista de la începutul anului, bravo! [E] la începutul rîndului înseamnă că e o carte a) scrisă de un autor evreu și/sau b) despre/cu evrei c) antisemită :-s (aleluia, e una singură, de George Montandon, a trebuit să o citesc pentru facultate!). Între () e trecut numărul de pagini din ediția pe care am citit-o eu. Pentru a vedea cîte stele am dat fiecărei cărți, trebuie să vă uitați pe goodreads, pardon, aici am doar mențiunile speciale.

Vio - începute (cîndva) şi terminate în 2016

>400
Graham, Lauren – Lieber jetzt als irgendwann (424) check 

300-400:
[E] Horn, Dara – A Guide for the Perplexed (342)
[E] Antopol, Molly – Die Unamerikanischen (320) (*****)
Heldt, Dora – Bei Hitze ist es wenigstens nicht kalt (336) check 
Beigbeder, Frédéric – Windows on the world (373) (franceză) check 

200-300:
Hornby, Nick – A Long Way Down (256)
[E] Stephani, Claus – A fost un ştetl în Carpaţi (263) check 
[E] Singer, Isaac Bashevis – Ghimpl-netotul şi alte povestiri (288)
[E] Perez, Jizchok Lejb – Erzählungen aus dem Ghetto (261)
Branişte, Lavinia – Escapada (224) check 
Hay, Louise L. – Ist das Leben nicht wunderbar! (216) (self-help)
[E] Safran Foer, Jonathan – Everything Is Illuminated (276) check 
Walther, Christian C. – 119 Fragen zum 11.9 (223) (Sachbuch?)
[E] Levithan, David – Das Wörterbuch der Liebenden (211) check 

100-200:
Bowen, James – Ein Geschenk von Bob (183)
Campbell, Jen – Weird Things Customers Say in Bookshops (128) (easy)
Campbell, Jen –  More Weird Things Customers Say in Bookshops (121) (easy)
Bioy Casares, Adolfo – Invenţia lui Morel (143) (reread)
[E] Keret, Etgar – The Seven Good Years (192)
Branişte, Lavinia – Rostogol merge acasă (120)

<100:
[E] Mândrilă, Costan – Mesia a sosit la Vatra Dornei? (72) 
Ben Jelloun, Tahar – Le Racisme expliqué à ma fille (92) check (aveam o altă carte de el pe listă, dar o contabilizez pe asta)
[E] Montandon, George – Comment reconnaître le juif? (91)
[E] Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România - Evreii din România (93) (Aurel Vainer, Neagu Djuvara, Andrei Pleşu, Adrian Cioroianu, Andrei Oişteanu)

comics:
Satrapi, Marjane – Broderii (136) check 
Knisley, Lucy – Displacement: A Travelogue (161)
Shaun, Tan – The Arrival (124) (premiul 1 cu coroniță!)
[E] Sfar, Joann – Die Katze des Rabbiners 1. Die Bar-Mitwa (48)
[E] Keret, Etgar, ill. Modan, Rutu – Dad runs away with the Circus (40)
[E] Chast, Roz – Can’t We Talk about Something More Pleasant? (228) (*****)
[E] Spiegelman, Art – The Complete Maus (295)
Telgemeier, Raina – Drama (233)
Tamaki, Mariko, Tamaki, Jillian (ill.) – This One Summer (317) (*****)
Telgemeier, Raina – Sisters (197)
Brosgol, Vera – Anya´a Ghost (221)
Deutsch, Barry – Hereville. How Mirka Got Her Sword (137)
Carroll, Emily – Through the Woods (208) (*****)

poetry:
Naiv, Iv Cel – Versez (110) check 
Bernic, Corina – Casa scărilor (68)
Prévert, Jacques – Histoires (251) check (aveam o altă carte de el pe listă, dar o contabilizez pe asta)
Tucă, Marius – Istoria unui tu (82)

de copii:
[E] Kerr, Judith – MOG, pisica uitucă (40)
Williams, Margery – Iepuraşul de catifea (35)


Am fost foarte, foarte dezamăgită de cartea lui Lauren Graham, Someday, Someday, Maybe, pe care am citit-o în germană.

Cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut Molly Antopol, The Unamericans (cinci povestiri), pe care am citit-o tot în germană, o recomand din toată inima. Pe locul doi, destul de aproape, Dara Horn, A Guide for the Perplexed (engleză, ebook).

Tan Shaun cu The Arrival a fost o încîntare, mersi, Ema! :) Roz Chast mi-a plăcut foarte mult, e de o sinceritate dezarmantă. Verișoarele Tamaki cu This One Summer - o poveste frumoasă cu o realizare grafică splendidă. Emily Carroll e autoarea unei cărți extraordinare din punct de vedere grafic: să vedeți cum a fost! Subiectul nu m-a atras deloc, sînt niște povești ăăă horror și eu chiar nu mă dau în vînt după ele, dar nu am putut rezista, recunosc că mi-au tremurat pe alocuri nădragii cînd am mai dat cîte o pagină, dar cît de frumoasă e realizarea, respect!!! Aici aveți una din povestirile din carte, una mai soft. :))

Am citit 9 cărți în germană, 16 în engleză, 4 în franceză, 13 în română și una fără text (The Arrival). :) 14 traduceri, 28 în original. ;) 4 ebooks, nicio audiobook. În luna prozei scurte (căreia i-a făcut super reclamă roșu vertical) am reușit să citesc niște clasici ai prozei evreiești care erau de secole pe listă (Singer și Perez), yay! :) Miorița a dat nițel cu virgulă, aim sou sori, Ema! :)

Mai am nu știu cîte începute, marcate ca atare pe goodreads sau nu, oricum am desființat acum lista de multe începute, adică nu mai am decît o carte la currently reading, care nici ea nu e realmente așa. :)

La începutul anului visam să scriu în 2016 lucrarea de licență. Uel, nu a fost cazul. Speranțe mari pentru 2017 (v-am zis, cred, că măcar știu despre ce vreau să scriu!) :), așa că o să mă mai relaxez la capitolul cărți, deși tentația e mare. La biblioteca universității am terminat raftul de graphic novels, mai sînt unele care nu se împrumută acasă, mai am cîteva, plus raftul japonez, care, trebuie să recunosc, nu mă atrage foarte tare, pardon. Noroc cu biblioteca de la noi din sat, au și ei un oarecare număr de astfel de cărți (în germană, dar ce să fac și eu?!).

2016, mi-a părut bine :D! 2017, bring it on! :* La mulți ani, dragilor! :)

LE PS Mersi, Ema, pentru ideea cu parantezele pătrate cu [E] care se marcheze cărțile cu/de/despre/etc. evrei. :)

joi, 8 decembrie 2016

De cînd nu ați mai rîs cu lacrimi?

Mersi, N., pentru link. :))

Cum, nu se mai poartă posturile cu linkuri din yoube? Oh comon! :D

Sfatul medicului: uitați-vă pînă la sfîrșit, dar asigurați-vă că nu beți cafea în clipa aia (sau alte lichide) și sper că vă dați cu rimel rezistent la lacrimi. :))) (sau cum s-o fi chemînd, mă scuzați, nu mă prea pricep.)

Și acum: Conan & Andy Richter learn a traditional german dance. Nu știu cine este acest Conan, dar oaaa. :D



LE Cora scrie că în Canada acest video nu e disponibil, mare păcat. Pe cine interesează, în România și în Germania merge...

Vă invit să vă amuzați atunci cu chestiile pomenite de Cora în comentariul ei: linkul ăsta și filmulețul ăsta. Enjoy!

Caleidoscopul zilei de ieri

Pardon, unele chestiuțe le-am scris pe twitter.

Mi-am făcut doza zilnică de duolingo dimineață la calculator. Primesc mai puține puncte decît dacă fac de pe telefon, dar îmi creez o bază de date de cuvinte și de asta prefer de la calculator. Cînd îmi era lumea mai dragă (și începea să fie tîrziu și presimțeam că o să galopez spre metrou), a leșinat internetul. Treaba asta e gravă, că prestasem ca turbata la etapa de pe duolingo și riscam să nu pup niciun punct. Am resuscitat internetul, am părăsit domiciliul în fugă evidamente, uitînd geamul la bucătărie deschis, după ce aerisisem în toată casa, cu căldura pornită în toată casa am uitat geamul deschis deci. P. a congelat cînd a ajuns acasă, mna.

Am prins chiar și autobuzul, alergînd, șoferul a fost de treabă și a deschis ușa pentru mine (tocmai pleca).

În metrou (care la noi în zona rurală e de suprafață) mi-am ridicat ochii din telefon la o bucată și am văzut o domniță care galopa și ea ca o gazelă (mult mai repede ca mine) în speranța că va prinde metroul. Mi-am zis poți să uiți, n-ai nicio șansă să-l prinzi. În stație am așteptat curioasă să văd dacă atleta ajunge la timp, dar am așteptat stînd confortabil pe scaun. Un domn foarte străin după aspect a deschis ușa metroului și în circa 4 secunde a intrat și atleta, care i-a mulțumit. Chestia asta aproape m-a făcut să-mi dea lacrimile de emoție (vorbesc foarte serios). Mi s-a mai întîmplat să pup ușa metroului, pentru că nu e de-ajuns să ajungi lîngă metrou ca să poți intra, mai trebuie să se deschidă și ușa... În timp ce eu pariam cu mine dacă tipa prinde metroul, domnul respectiv a avut x calități care l-au determinat să apese pe buton. :)

Apoi s-a întîmplat că l-am prins pe Dumnezeu de un picior!

Cu o altă aplicație consolidez (!) cuvintele de pe duolingo. Ieri m-a lovit revelația în metrou cînd mi-am dat seama că 7 sheva שבע e rudă cu săptămîna shavua שבוע, care are 7 zile, ce chestie! Stăteam și rînjeam de una singură în metrou și nu aveam cu cine șerui informația! Probabil că mai toată lumea știe asta și poate și eu am știut și am uitat, dar acum am (re)descoperit-o singură, deci o știu! Sînt convinsă că o să o țin minte de acum. Numerele în ebraică sînt o mare pacoste, zice profa noastră cel puțin. Eu cred tot ce zice profa! :O :D

La cursul de ebraică crecă am avut un soi de febră la un moment dat, contemplam (!) ideea să plec acasă la prînz, dar sînt foarte încîntată că am rezistat pe poziții, ziua a fost foarte faină.

Am mîncat o salată mmmm la La Maison du Pain (casa pîinii, pentru nonfracofili, dar mie îmi place s-o pronunț lamezodiupein!) și am băut un ceai Kusmi, ocazie cu care am constatat (de fapt abia azi, dar orișicîtuși) ca sînt snuabă, ceaiul ăsta e de obicei împachetat splendididisssssiiim și costă un purcoi de bani, uel. Am recitit acolo o povestire a lui Etgar Keret în traducerea germană - Deodată a bătut cineva la ușă - și a trebuit să mă abțin să nu rîd cu lacrimi pe alocuri.

Apoi mi-am luat o apă și am mers la bibliotecă, unde inițial nu era nimeni! Lumea era la masă probabil. Pe drum am dansat ascultînd Albano & Romina Power. Da! :D Am conjugat verbe pînă m-a luat cu rău (exagerez), am făcut o temă - două și am plecat la Aviv.

Cine e Aviv? Aviv e o israeliancă cu trei bunici din România, care predă diverse la școala evreiască din Frankfurt, nu știe germana și învață cu mine și eu cu ea ebraică. Asta în germană se cheamă Tandempartner. Ca bicicleta care merge în tandem. :)
Ne înțelegem foarte bine, ar fi o groază de chestii de povestit, dar deja e lung postul. I-am comunicat revelația mea cu 7/săptămînă și ea a fost impresionată (da, pentru ea personal nu era o noutate). După ce m-am mai minunat eu un pic că uite în germană sau engleză nu e așa, sieben/Woche, seven/week..., suspans, oare cum e în română? Șapte/săptămînă. Nicio legătură. Momeeeeent! Dar dacă scot diacritica, iaca legătura. Voi, vorbitori nativi de română care ați ajuns atît de departe cu lectura acestui post, erați conștienți de treaba asta, care de exemplu în franceză se cam pierde? Ok, în italiană parcă se mai aude. :))
De aici nu rezultă că ebraica e soră cu latină, nici măcar frate cu codrul. (hăhă, asta s-a vrut a fi o glumiță.)

După ce am avut revelația limbii ebraice cu 7, mi-am zis că va fi o zi memorabilă. Așa că mi-am făcut curaj și i-am povestit lui Aviv diverse chestii simpluțe în ebraică. Oricum, bravo, Vio! I-am povestit următoarea chestie care mi s-a părut foarte amuzantă: luni P. m-a întrebat dacă vreau ceva de la alimentară. I-am zis că vreau morcovi. A refuzat să ia, motivînd că ultimele două dăți a cumpărat morcovi, i-a spălat, curățat, pregătit pentru Vio care voia niște healthy snacks! (ca să slăbească, uel) și i-a aruncat tot el, nemîncați, evident, și mucegăiți. Am înghițit în sec și nu am mai vrut nimic de la alimentară. Ieri, miercuri, mă întreabă P. dacă să cumpere ceva pentru mine de la magazin. Morcovi! :D
(Nu a cumpărat, că deja era spre ieșire cînd a citit mesajul meu.)

Iar dans, inclusiv la magazin căutînd brînză, unde o doamnă angajată care avea capul acoperit în genul african (apreciez eu) m-a văzut și a izbucnit într-un rîs sincer. :)

Am mai constatat că, după ce în ultimii ani am suferit groaznic că lumea îmi scrie minunatul prenume cu doi de t, se poate și altfel. Am pierdut un h din prenumele sărbătoritei de ieri. :)

Mphiii. Ce mult am scris.


Cea mai simplă rețetă din lume*

Introducere:
După ani și ani (mai bine de 5 jumate) prietena mea care a plecat în Turcia a venit în vizită! Locuiește deocamdată la Gloriella, unde într-o seară am mîncat o supă a cărei rețetă urmează. Copiruait Machmudh.

Ingrediente:
linte roșie
sare
apă
suc de roșii
zahăr

Instrumentar: o sită, o oală, apă curentă, aragaz

Se spală lintea într-o sită finuță sub jet de apă rece.
Se pune apa la fiert (puneți după ureche, am încredere că ați mai făcut mîncare de linte... la mine a fost prima oară!). Merge și cu fierbătorul. Apa este în oală și fierbe. Aterizează lintea. Eu am pus cam un kil de apă și un sfert de kil de linte roșie. Am fiert lintea de i-au ieșit ochii, pînă și-a pierdut claritatea formei etc. Am pus și niște sare (nu destulă, dar am auzit că e posibil să mai pui sare chiar și în castron!). Am mai completat cu apă, ca să nu fie chiar sos. Am turnat un sfert de kil de suc de roșii dintr-o cutie tetrapack și am pus ușoare urme de zahăr. A fost cam mult suc, dar lui P. îi place la nebunie sucul de roșii (mie mai puțin). Am mai fiert puțin. Gata. Poftă bună. Pe bune că a fost bună și crecă o să mai fac.
Probabil merge și cu o ceapă, usturoi, condimente, dar deja se complică și nu-s genul. :D

LE: La Gloriella am mîncat și cu iaurt, care se adaugă cu lingura în strachină, după principiul smîntînei, doar că probabil cu mai puține calorii. Buuun! Și am avut și noi acasă iaurt, eu cu, P. fără, că nu am fost pe fază cînd a făcut el curățenie în oală. :D

Rezumat: speli lintea, o fierbi tare, adaugi suc de roșii, mai fierbi un pic și sufli, că e fierbinte.

Pozitiv: merge repede, nu trebuie păzită, nu trebuie amestecată, nu te murdărești pe mîini. :))))

Negativ: se termină repede. :)

LLE: via Briusel, V. ne transmite că rețeta lor este: ”punem si ceapa, morcov si ulei de masline, apoi sucul de rosii, lintea fiarta si la urma mixam + oleaca de zeama de lamiie.

*chiar vă rog să mă contraziceți, dacă aveți de ce. :)