Sunday, January 17, 2016

LE acum şi cu un film de pe youtube: Motanul Bob

De Crăciun m-am învîrtit fără stare şi am pus mîna pe o carte din bibliotecă faţă de care m-am simţit atrasă la momentul ăla, ceea ce nu era cazul cu cărţile deja începute şi care încă mă aşteaptă.


Cartea Ein Geschenk von Bob de James Bowen (Un cadou de la Bob) nu cred că este tradusă în română, probabil urmează. Este deja a nu ştiu cîta :) dintr-o serie cu motanul Bob şi e prima pe care am citit-o eu. O să vă spun de la început că nu mi s-a părut că are o valoare literară colosală, dar mi-a plăcut cum e scrisă. Mi-a plăcut foarte mult povestea şi m-a impresionat profund, pot spune chiar că văd unele lucruri altfel de cînd am citit-o.

Am tot văzut cărţi din serie prin vitrinele librăriilor sau ale marilor magazine, dar nu m-am lăsat ademenită pînă în ziua cînd am găsit exemplarul de mai sus la Oxfam şi am avut mmm "un sentiment bun" - habar nu am ce vreau să zic cu asta, pentru că îmi e clar că traduc o expresie în din germană, dar, dacă tot aţi ajuns pînă aici, să vă bateţi şi voi capul cu problemele mele lingvistice. :)

S-ar putea ca mai toate cărţile lui James Bowen să semene binişor între ele, aşa că puteţi citi ce vă cade în mînă. Iar dacă vă divulg faptul că James scrie cărţi autobiografice centrate în jurul rolului motanului în viaţa lui (nu e paradox, believe you me, mai citiţi o dată :) ) - cum Bob l-a adus pe stăpînul lui pe calea cea bună, ajutîndu-l să facă pasul decisiv spre a se lăsa de droguri, asta după ce James s-a ocupat de motan cînd el era bolnav, iar apoi nu a mai scăpat de el :-) - tot mai rămîn foarte multe lucruri de descoperit.

Acţiunea se petrece în mare la Londra, James relatează în episodul ăsta cum a reuşit să agonisească bani pentru a petrece Crăciunul din 2010 la căldurică, el cîştigîndu-şi traiul vînzînd un ziar al persoanelor fără adăpost şi cîntînd la chitară şi voce :), nişte activităţi care îi aduc cît de cît venituri, dar nu cine ştie ce constante. Bob îl însoţeşte de bunăvoie mai tot timpul, alteori nu dă semne că vrea să plece de acasă.

Mi-a plăcut faptul că James ajunge să aştepte cu drag Crăciunul şi să-l preţuiască, ceea ce cu ani înainte nici nu şi-ar fi putut imagina. Problematica persoanelor fără adăpost ocupă o mare parte din pagini (!), mai ales situaţia lor în timpul iernii. Cînd oamenii "normali" aleargă încărcaţi de cadouri de la un magazin la altul în goana după încă ceva, nu prea mai au ochi şi pentru cei defavorizaţi. Sau nu vor să se gîndească decît să ajungă cît mai repede acasă, la căldurică, pe cînd vagabonzii nu au întotdeauna unde înnopta la adăpost de frig.



Sigur că e imposibil să ajuţi pe toată lumea. Sigur că mai toată lumea îşi aminteşte de Filantropica şi de celebrul "V-am luat banii!" (youtube). Cu toţii am văzut deja cerşetori cu animale lîngă ei şi ne-am întrebat ce caută acolo animalul (eu prima oară la Paris am văzut. Dar am şi văzut de curînd o imagine pe facebook (link proTV) cu un băiat şi un cîine în faţa unui magazin din Bucureşti, era zăpadă, copilul a spus că nu mai simte frigul, dar i-e frică pentru cîinele lui. Apoi am citit că intrase pe fir o organizaţie, să ajute familia copilului.) Nu mai ştiu dacă e din carte treaba asta, dar cu siguranţă nimeni nu a visat în copilărie să cerşească la maturitate...

E foarte greu să discerni între cineva care are cu adevărat nevoie de ajutor şi un cerşetor "fals", dar ce fel de viaţă o fi aia să stai cu mîna întinsă la mila altuia, pe ger şi viscol? Sau chiar şi pe o temperatură ideală.

***

Îmi vine destul de greu să transpun în cuvinte ceea ce gîndesc şi ce simt vis-à-vis de cei cu care soarta a fost mai puţin generoasă. Deja mi se pare că postul ăsta are din plin clişee şi limbaj de lemn. Şi că îmi pune în evidenţă o parte naivă.

De fapt voiam să subliniez faptul că mă bucur foarte mult că am citit cartea, chiar în perioada Crăciunului (deşi mi-a lipsit zăpada), că îl urmăresc pe James Bowen pe Twitter şi pe facebook, că anul ăsta (2016) va avea loc premiera filmului făcut după viaţa lui James şi în care rolul lui Bob este jucat întîmplător de... Bob! Cîteodată avem nevoie şi de poveşti reale cu happy end, iar James şi Bob sînt un exemplu excelent. James a reuşit să nu se mai drogheze şi este acum un autor de succes. :)

Ema a scris mult mai coerent :D despre Un motan pe nume Bob, cartea care a apărut la Polirom.

(A doua imagine luată de pe facebook cu Snipping Tool.)

LE Am dat pe facebook (sursa) peste un film cu James, Bob şi nişte fani. Foarte drăguţ.



4 comments:

  1. Așa e, cărțile cu motanul Bob nu sunt scrise prea atractiv dpdv literar - mă întreb acum de ce James Bowen nu a apelat la un ghostwriter, cum au făcut alții (știu, costă bani) -, dar sunt de apreciat povestea în sine și naturalețea lui James. Acum, na, e de înțeles că tot scrie cărți cu Bob, banii nu-s de lepădat și măcar o duc ceva mai bine pe plan financiar. Chiar mă bucur că există și astfel de povești cu deznodământ fericit, mai ales că mi se pare extrem de greu să ieși din fundătura în care ajunsese James. Și e tare fain că un motan a contribuit la salvarea lui. :D

    Nu mi se pare că ai folosit un limbaj de lemn, Vio. Ai fost naturală și ai reușit să spui ce aveai pe suflet, deși sigur n-ai spus tot. E foarte complexă treaba asta cu oamenii defavorizați și e drept că experiențele negative te determină să fii mai nepăsător. Într-adevăr, e greu să discerni între cine are într-adevăr nevoie de ajutor și cine vrea mai degrabă să profite. Deși, dacă e să o luăm așa, toți cei ajunși în stradă au nevoie de un soi de ajutor - fie material, fie psihologic.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ema,
      între timp parcă am citit într-o altă carte de James că există un ghostwriter, dar nu îmi amintesc în care carte am citit asta (probabil în cealaltă. :) (adică a doua citită de mine, am primit-o cadou de la o prietenă. ;) ). Am căutat ”james bowen ghostwriter” și google știe mai multe. Acum, na, nu poate toată lumea să îl angajeze pe J.R. Moehringer :). Poate dacă ”stilul lui James” ;;) ar fi fost mai ”sofisticat”, nu m-ar fi atins la fel de mult conținutul, nu știu sigur.

      Delete
  2. And senkiu for the link, că am uitat să adaug. :D M-ai făcut să recitesc un pic ce am scris și să simt nevoia urgentă de reformulare a unor fraze. Fix ce aveam nevoie acum. :))

    ReplyDelete
  3. Ema,
    mulţumesc că ai comentat! :) Mi-am recitit şi eu postul acum şi mi se pare okeiş, dar atunci cînd l-am publicat chiar aveam oareşce îndoieli legate de formulări. M-ai nimerit cu faptul că am spus ce aveam pe suflet, chiar dacă nu chiar tot. :)

    James şi Bob cred că o duc foarte bine acum, bravo lor! :) Cărţile au fost pe locul 1 în topul vînzărilor luni de zile. A, cartea asta chiar începe cu un dineu de gală (?) la care James şi Bob sînt oaspeţi de seamă, numai că nu mi-am dat seama de la început în ce direcţie se va îndrepta.

    Postul tău e minunat, perfecţiunea nu există. ;)

    ReplyDelete